Amorphis 29 noiembrie 2009

METALHEAD

Am renuntat sa mai fiu zeu

Tin Pamantul in palme...
e atat de mic ,atat de fragil.
Cu degetul creez muntii.
Cu unghiile scobesc vaile.
Si lacrile ...
lacrimile devin rauri,ploi,mari.
Zambete fac ziua alba
iar ura naste intunericul .
Intr'un moment de nebunie,
am strans din pumni...
si lumea mea,Pamantul meu,
s'a transformat in praf.
Oftatu'mi zboara Creatia
din palme.

Si ce mai este Creatorul
fara Creatie?
Nu mai este.
Renunta sa mai fie.

locul meu.

mai toata lumea e in sesiune. astepti cu teama,scarba sau nervi urmatorul examen.l'ai picat pe precedentul...nu'i nimic,il dai in toamna...

nopti nedormite sa inveti,ca esti la un party sau ca fiinta draga e acolo...
nu intrii nici in urmatorul examen,pentru ca nu ai prezente... nu'i nimic il dai si pe asta in toamna...nu'i stres...

si se mai gaseste si vre'un nimeni sa'ti strice ziua...nu'i nimic ...o uiti si pe asta...

ajungi sa stai in locul tau,fotoliul tau,sa te detasezi de sesiune, de sentimentele ciudate care le tot ai de curand,de faptul ca cineva a stat in locul tau "sacru",de tot...iti incalci propria regula ,si iti aprinzi tigara in camera ta,pe fotoliul tau,in locul tau.asculti sabbath,ca in copilarie.si fredonezi "when i first met you,bla bla bla.."


si te bucuri...te bucuri de dimineata ta.

in interior

ai imbatranit ioano...

stau si ma uit in oglinda...zambesc si imi zic "ce'ai imbatranit ioano"... in sunet de mars funeral imi ingrop tot mai adanc durerile,schitand peste ele acelasi zambet din oglinda.a trecut si anul asta...si te chinui sa'ti amintesti macar jumatate din el,tanara domnisoara...anul asta,mai mult ca nicioadata ai saracit de sentimente...
auzi in minte murmurul fericirii de alta data,sclipitea din ochi iti e tot mai stearsa...si ridul,ridul ala e rid de incruntare... ai imbatranit ioano...
si e trist ca te-ai imbatranit singura...

omule,devino om!

nu te'ai saturat sa traiesti intr'o lume in care aproape nimanui nu ii mai pasa?probabil nu, pentru ca nici tie nu iti pasa! te complaci cu ideea de a trai robotic, luat de val si iti spui zilnic in capusorul tau ingust "ce'o fi o fi" sau... "asta a fost sa fie"... nu ,nu ,de trei ori nu! nu e asa pentru ca asa trebuia sa fie, e asa pentru ca ai ales!din greselile tale incepi tu insuti sa devii o mare gresala... nimic mai mult decat o bucata de carne ce putrezeste in timp!dar nu, tie omule, nu o sa'ti pese prea tare ca'ti vezi portretul in randurile astea, pentru ca te'ai obisnuit sa fii indiferent...ti'ai creat scutul acela de nesimtire personala,unde totul apare pe acelasi ton gri... ia rememoreaza ultima clipa in care ai simtit ca ai in piept ca un fior! a fost frumos,nu? dar nu...de ce sa faci un minim de efort sa simti tremurul asta din nou si din nou, cand poti sa ramai din ce in ce mai mult in starea asta de amorteala, indiferenta? cand ai plans ,sau ai simtit macar un zbucium interior din cauza unui fapt de mai mica sau mai mare importanta? cand ai ras ultima oara din toata inima? cand ai simtit ca'ti iau foc obrajii doar pentru ca el sau ea ti'au dat de semn ca oarecum in indiferenta lui sau ei,tu contezi putin? ai facut macar vreodata asta? sau ai fost indoctrinat din pruncie cu indiferenta?
omule,aminteste'ti de ce esti om...iar daca nu ai stiut niciodata, incerca sa descoperi...

visare de copila...

vreau sa ma joc de'a scrisul viitorului...

cel cu care'mi impart haosul
ma vad traindu'mi viata cu un boem,ce'mi respecta momentul de singuratate, ce zboara in celalalt capat al lumii cu mine doar pentru ca imi doresc sa fiu departe...in sinea lui un copil,dar in fata lumii un zeu... un om cu ochii atat de vii, incat in ei sa ma vad pe mine,un pescarus zburand...

rodul fericirii noastre
sa fiu mama a doi,trei copii ce sa'i iubesc si sa'i invat ce'i bine...sa vina acasa cu animalute adunate de pe strada,sa le ingrijasca...sa ravaseaca intreaga casa visand ca sunt exploratori,si sa'mi picteze toti peretii,iubind ceea ce fac si spunad "vreau sa fiu ca mami"...

iubirea mea eterna
vreau...sa creez...sa creez ceva ce starneste sentimente,opinii...sa expun in toata lumea...vreau ca urmasii mei sa'mi poata citi numele pe un album de arta,sa'mi vada lucrarile in muzee...sa imi urmeze calea...

locul meu
vreau o casa la mare...undeva departe de lume...unde sa fim doar noi doi,cu parul despletit in vant,eliberati de orice nefericire...traindu'ne ultimi ani ai vietii noatre materiale cu zambetul pe buze...

si sa murim fericiti amandoi,tot acolo, tinandu'ne de mana...